O stație de lucru pentru acoperire conformală are nevoie de un traseu robotizat care să ofere sculei acces util la piesă, fără a solicita dispozitivului de fixare să o susțină în locurile greșite. Această celulă înregistrată prezintă un robot lucrând între zonele de fixare din stânga, centrală și dreaptă. Configurația este un punct de plecare practic pentru a decide unde ar trebui să se așeze piesele, de ce muchii trebuie să se apropie scula și cum ar trebui să se miște brațul între zonele de lucru fără a trage scula sau liniile de service peste dispozitivele de fixare vecine.
Planificați o stație de lucru similară? Trimiteți desenul piesei, conceptul de fixare și producția zilnică pentru o recapitulare a conceptului și ciclului celular.
Aranjați lucrul în funcție de accesul la unelte
Cele trei zone de lucru vizibile sunt distribuite pe partea frontală și laterală a robotului. Robotul lucrează deasupra unui dispozitiv de fixare lateral, trece prin spațiul central și ajunge ulterior la dispozitivul de fixare de pe cealaltă parte. Această configurație permite unui braț să deservească mai multe poziții, dar face ca direcția de apropiere către fiecare poziție să fie parte a designului dispozitivului de fixare.
Dispozitivul de fixare trebuie să susțină piesa de suprafețe care nu blochează traiectoria necesară a sculei. Dacă scula trebuie să atingă o muchie exterioară, clema trebuie să fie amplasată departe de acea muchie. Dacă este nevoie de acces la mai multe fețe, este posibil să fie nevoie ca piesa să fie indexată, strunjită sau prezentată la mai multe stații. Aceste alegeri afectează poziția robotului, lungimea sculei și spațiul liber în jurul dispozitivului de fixare.
Înălțimea dispozitivului de fixare contează și ea. Un dispozitiv de fixare jos poate forța un unghi abrupt al încheieturii mâinii și poate aduce brațul aproape de structurile înconjurătoare. Un dispozitiv de fixare înalt poate reduce spațiul deasupra capului. Înălțimea utilă susține piesa rigid, menținând în același timp scula aproape de mijlocul intervalului său practic de abordare.
Folosește zona centrală ca spațiu de lucru
Robotul traversează în mod repetat mijlocul celulei. Această zonă centrală face parte din ruta de producție chiar și atunci când unealta nu lucrează acolo. Are nevoie de suficient spațiu pentru ca încheietura mâinii să își schimbe orientarea și pentru ca furtunurile sau cablurile să le urmeze fără a se freca de un dispozitiv de fixare, o gardă sau o piesă.
Plasarea unui alt dispozitiv de fixare în această zonă poate scurta deplasarea, dar numai dacă nu creează un coridor îngust între pozițiile stânga și dreapta. Întreaga anvelopă de mișcare include brațul, încheietura mâinii, scula, pachetul de service și orice element susținut de scule. Verificarea doar a vârfului sculei programate omite componentele care mătură cel mai mare volum în timpul unei ture.
O verificare utilă a amplasamentului trasează traseul în ambele direcții. Calea de întoarcere poate utiliza o postură diferită a încheieturii mâinii față de calea de ieșire. Testele la viteză mică ar trebui să includă cele mai înalte și cele mai joase poziții așteptate ale dispozitivelor de fixare și fiecare orientare a sculei utilizată în apropierea unei muchii. Acest lucru dezvăluie punctele strânse înainte de începerea reglajului producției.
Păstrați clemele și suporturile în afara marginii de lucru
Suportul pentru dispozitive de fixare și accesul la proces concurează pentru același spațiu. Piesa trebuie fixată ferm, dar suporturile nu pot ocupa marginea sau fața de care scula trebuie să se apropie. Într-o stație de lucru pentru acoperire conformă, un proiect poate necesita acces în jurul colțurilor, conectorilor, regiunilor mascate sau mai multor suprafețe. Metoda exactă de aplicare și zonele protejate provin din specificațiile piesei și procesului, în timp ce dispozitivul de fixare trebuie să le prezinte în mod consecvent.
Caracteristicile de localizare ar trebui să definească poziția piesei înainte ca clemele să aplice forța. Clemele rețin apoi piesa fără a o deplasa. Dacă forța de strângere împinge o piesă nesigură în poziție, traiectoria robotului se poate repeta în timp ce distanța de lucru reală se modifică. Suprafețele de referință, opritoarele și clemele ar trebui revizuite ca un singur sistem.
În mai multe zone de fixare, logica comună a datelor de referință facilitează programarea și întreținerea. Nu este necesar ca dispozitivele de fixare să fie identice, dar operatorii ar trebui să poată recunoaște cum este așezată fiecare piesă, ce indică o poziție complet încărcată și ce suprafețe rămân libere. O simplă verificare a încărcării este adesea mai valoroasă decât adăugarea de corecții la fiecare punct al robotului.
Planificați ruta de transfer între zone
Atingerea mâinii din dreapta arată robotul extinzându-se peste celulă, în loc să lucreze doar într-un punct local. Ruta de conectare ar trebui să utilizeze o postură de deplasare ridicată, o orientare controlată a încheieturii mâinii și segmente de apropiere definite în apropierea fiecărui dispozitiv de fixare. Aceasta separă mișcarea rapidă în spațiu deschis de mișcarea mai lentă în apropierea piesei sau a suportului.
Cea mai scurtă cale geometrică nu este întotdeauna cea mai bună cale de producție. O cale puțin mai lungă poate menține scula în poziție verticală, poate reduce răsucirea furtunului și poate face abordarea finală mai ușoară de reglat. De asemenea, poate oferi o poziție de întreținere mai clară atunci când un operator are nevoie de acces la un dispozitiv de fixare în timp ce robotul este oprit în altă parte.
Planificarea ciclului ar trebui să includă timpul de lucru în fiecare zonă, deplasarea între zone, încărcarea dispozitivelor de fixare și așteptarea atunci când o poziție nu este gata. Dacă două dispozitive de fixare pot fi pregătite în timp ce robotul lucrează la a treia, celula poate utiliza robotul mai eficient. Dacă fiecare dispozitiv de fixare depinde de același pas manual, viteza suplimentară a robotului poate oferi beneficii reduse.
Revizuirea stației de lucru ca aspect complet
Înainte de programarea finală, plasați piesa reală, dispozitivul de fixare, scula și pachetul de servicii în layout. Verificați împreună muchiile de lucru, unghiurile de apropiere, înălțimea dispozitivului de fixare, poziția robotului și coridoarele de transfer. Apoi, rulați piesele de delimitare și condițiile reprezentative de fixare la viteză redusă. Înregistrați unde se apropie scula, unde se rotește încheietura mâinii și unde liniile de servicii se apropie cel mai mult de structurile înconjurătoare.
Revizuirea ar trebui să acopere și accesul la încărcare, curățarea, inspecția și întreținerea sculelor. Un traseu automat compact poate deveni dificil dacă nu se poate ajunge la o clemă sau o conductă de service nu poate fi înlocuită fără a demonta un alt dispozitiv de fixare. O poziție de service definită pentru robot și accesul detașabil în jurul componentelor care necesită întreținere intensă reduc această problemă.
Intrări pentru un concept de stație de lucru
Furnizați desenul piesei, suprafețele care necesită acces, regiunile mascate sau protejate, fețele de contact permise, conceptele de fixare pentru fiecare zonă de lucru, dimensiunile sculelor, traseul furtunurilor și cablurilor, etapele de încărcare pentru operatori, limitele carcasei și producția zilnică. Cu aceste date de intrare, EVST poate revizui aspectul celor trei zone, direcțiile de abordare, ruta de transfer și ciclul așteptat ca o singură stație de lucru.
Pentru o analiză specifică proiectului, contactați EVST sau trimiteți un e-mail la adresa sales@evsrobot.com cu desenul piesei, conceptul de fixare și producția zilnică.
Cazul înregistrat prezintă mișcarea robotului între trei zone de fixare într-o stație de lucru pentru acoperire conformală; metoda specifică de aplicare, tipul piesei de prelucrat și rezultatul final al acoperirii sunt în afara cadrului vizibil.